Brum uau!

După brum apa şi brum cîh, avem acum şi un brum uau!

La 2 ani

Maa!

Dacă ai uitat ce înseamnă maa în ştefăniceză, vezi aici.

De vreo două zile am început să spun poveşti copilului seara la culcare. Prima poveste din repertoriu este Capra cu trei iezi. Acum nu mai există somn la care, pe lângă păturică (îţi aduc aminte că pe Suzi a păpat-o Saşa) să nu ceară maa, să-i spun povestea. De obicei stă întins pe burtă, sprijinit în coate, cu capul în palme şi comentează cu uau, cu da sau cu îh-îh fiecare acţiune a ieduţilor, a caprei sau a lupului. Şi e teribil de încântat de fiecare dată când, pe diferite voci, se cântă Trei iezi cucuieţi.

Ordinea de adormire este următoarea:

1. mama, de obieci înainte de a-şi ascuţi lupul dinţii
   
2. tata, naratorul; nu vreţi să ştiţi cum se termină uneori povestea...
   
3. ştefăniciul
   

Noapte bună!

Un fost-viitor clonţos în familie!

Acum două seri, Ştefan, sfârşit de somn, face semnul binecunoscut spre păturică "Păăă" şi se cere sus, la nani. Îi dau păturica şi ma apuc să caut pe-aproape suzeta, că doar cele două obiecte sunt conectate, linkate. Caut, caut, suzi nicăieri. Îl întreb pe Steven (noul nume, după Miruna) "Unde-i suzi?" el ridică din umeri şi răspunde "Îh îh îî".
"Bună trebă", mă gandesc eu, "am priceput tot"!

Renunţ la a mai căuta, după ce am răscolit tot parterul şi urc cu Ştef în dormitor. Deja mă vedeam stând ore întregi, încercând să adorm un mofturos nervos, des-suziţat. (De câteva zile Ştef a fost "renunţat" şi de Bibe.) Sus, ce-mi trece prin cap? "Ştefan, nu ai avut grijă de suzi, iar Saşa (căţelul nostru) a păpat-o!" Dezastru!! Ştef se ridică brusc din pat, se uită ţintă la balcon şi începe o tiradă de silabe, vocale şi consoane dezlânate cu care (cred eu) începe să-l certe pe Saşa. Zic, "Stai aşa, că Saşa e sătul şi acum deja face nani, nu te aude!" Mister cască ochii la mine, se mai uită de vreo două ori spre balcon şi renunţă. Se aşează în pat în poziţia de nani şi începe a îngâna cu glas duios de cerşetor "Aşaaaa, Aşaaaaa, Aşaaa!!????" Cerea suzeta de la Saşa. Mă aşez pe patul mare şi încep a-i povesti încetişor cum Saşa a păpat sărăcuţa suzeta, cum Saşa e pui şi a vrut şi el suzeta, cum Suzi e acum în burtica lui Saşa şi face nani, cum Saşa a păpat Suzi şi Ştef săracuţul a rămas fără ea.... o chestie fără cap şi fără coadă, cu gândul că va adormi auzindu-mi glasul ca o povestioară.

În sfârşit a adormit după vreo oră, cu siguranţă DUPĂ MINE, căci eu am picat lemn, de-a latul patului, cu mâna printre zăbrelele patului lui, mângâindu-l.

Uite aşa a ieşit din decor Suzi, şi, ca orice mamă, mă bucur c-am scăpat de-o "iubită" incomodă.

"Era şi timpul", spune dr. stomatolog al familiei. "Că doar nu vrei clonţoşi în familie!"

Doamne fereşte!

Saşa a păpat-o pe Suzi!

Aseară la culcare ia-o pe Suzi de unde nu-i. Concluzia finală a fost (profitând de ocazie) că Ştefănici nu a avut grijă de ea pe unde-a pus-o iar Saşa a găsit-o şi a păpat-o. Aşa că Ştefan a adormit numai cu păturica, fără suzetă, certând-o încetişor pe Saşa.

Chiar acum, Ştefan umblă cu păturica prin casă, plângând-o pe Suzi şi continuând să o mustre pe Saşa.

Aeroclub

Iată la ce mai pot fi folosite cârligele pentru rufe.

Parte a ritualului de trezire din weekend.

Muu papa

Ipoteză:

Se dă o casă la ţară, cu ferestre mari şi multe, cu un Ştefănici în ea. Se dau nişte câmpuri în jurul casei pe care cresc iarbă, flori, buruieni. Se mai dă un consătean de prin vecini, proprietar de văcuţă.

Concluzii:

1. Vaca va fi adusă la păscut pe acele câmpuri din jurul casei.

2. Ştefănici va sta lipit de fereastră tot timpul cât văcuţa se află în raza vizuală.

Corolar:

Date fiind două văcuţe de jucărie, un covor lăţos (shaggy), un Ştefănici având proprietatea că este captivat de văcuţe care pasc, un tătic, dacă Ştefănici are chef de joacă atunci oricare ar fi starea tăticului (obosit, somnoros, flămând) rezultă joacă de-a văcuţele care pasc covorul, până la ora de culcare a copilului şi chiar dincolo de ea.

Brum cîh

Discutăm, aşa cum toate familiile o fac, despre ce s-a mai întâmplat şi ce mai trebuie făcut, eu pe fotoliu şi Liliana pe canapea, cu copiii mişunând pe lângă noi. La un moment dat, Ştefănici lasă joaca şi se caţără la mine în braţe.
Brrumm, zice el.
Eu continui discuţia cu consoarta.
Brrum cîh!
Eu sunt în continuare atent la maică-sa.
Brum! Brum cîh! Brum cîh!
Vazând că nu are şanse altfel, îmi cuprinde capul cu mânuţele şi mi-l roteşte cu o smucitură să ajungă cu faţa la el.
Brum cîh!
De data asta eu percutez: Camionul de gunoi?
Uau! încuviinţează el.
Ce a făcut camionul de gunoi? întreb eu.
Brum îîh îîî-îîh îîhh.
A trecut pe aici? încerc eu.
Uau! aprobă 'mnealui.
Şi ce a făcut?
Îîîh îîh î îîî-îh.
A luat gunoiul?
Uau! confirmă imediat.
Şi după aia? insist eu.
Pa!!! exclamă senin şi începe imediat să râdă cu toată faţa, şi cu ochii şi cu fruntea şi cu gura până la urechi.
A plecat! zic eu şi râd împreună cu el şi cu râsul lui.

Seara, la culcare, stă în pătuţul lui strângând păturica în braţe, lăsându-şi căpşorul mângâiat, şi dinspre suzetă se aude încetişor: brum cîh!, brum cîîîhh, şi apoi din ce în ce mai stins: bîum cîî ... bum cîî ... buh cîî ... buuu cîîî ...

Later edit:

Ghicitoare: Care au fost primele şase cuvinte spuse de băieţel a doua zi dimineaţa?

Brum cîh! Brum cîh! Brum cîh!