Betoniera

Acu' câteva zile, Ştefănici a primit de la naşi o betonieră, care a devenit rapid jucăria lui preferată.

Ce să vezi, ieri au avut treabă pe tarlaua din spatele casei noastre două camioane: o betonieră şi o pompă de beton. Ca să fie tacâmul complet, betoniera era tot galbenă, tot cu patru osii, cu aceleaşi girofare galbene, ce mai, parcă era originalul jucăriei. Am stat cam o oră şi ne-am uitat pe fereastră cum s-au desfăşurat lucrurile şi am fi ieşit chiar afară dacă nu bătea aşa tare vântul. Operatorul pompei apărea doar din când în când, dar şoferul betonierei era tot timpul acolo, oprind şi repornind betoniera, când într-un sens, când în celălalt, un adevărat balet.
La un moment dat un furtun s-a desprins de unde era el prins şi a început să ţâşnească o grămadă de apă sub presiune; până a ajuns şoferul din partea cealaltă a betonierei se făcuse deja o baltă mare de apă, şoferul a alunecat pe noroi şi era cât pe ce să cadă, s-a urcat pe camion, a prins furtunul, l-a îndoit, l-a legat cu ceva şi gata.

În seara aceea, şi apoi şi a doua zi, Ştefan mi-a repovestit de o mie de ori ce s-a întâmplat: tata, grrr, brum-brum-brum, apa, aaaaa, 'am, îîî, arătând cu degeţelele cum se învârtea betoniera şi cum a curs apa.

Chiar în secunda asta a reluat povestirea :)