Brum cîh

Discutăm, aşa cum toate familiile o fac, despre ce s-a mai întâmplat şi ce mai trebuie făcut, eu pe fotoliu şi Liliana pe canapea, cu copiii mişunând pe lângă noi. La un moment dat, Ştefănici lasă joaca şi se caţără la mine în braţe.
Brrumm, zice el.
Eu continui discuţia cu consoarta.
Brrum cîh!
Eu sunt în continuare atent la maică-sa.
Brum! Brum cîh! Brum cîh!
Vazând că nu are şanse altfel, îmi cuprinde capul cu mânuţele şi mi-l roteşte cu o smucitură să ajungă cu faţa la el.
Brum cîh!
De data asta eu percutez: Camionul de gunoi?
Uau! încuviinţează el.
Ce a făcut camionul de gunoi? întreb eu.
Brum îîh îîî-îîh îîhh.
A trecut pe aici? încerc eu.
Uau! aprobă 'mnealui.
Şi ce a făcut?
Îîîh îîh î îîî-îh.
A luat gunoiul?
Uau! confirmă imediat.
Şi după aia? insist eu.
Pa!!! exclamă senin şi începe imediat să râdă cu toată faţa, şi cu ochii şi cu fruntea şi cu gura până la urechi.
A plecat! zic eu şi râd împreună cu el şi cu râsul lui.

Seara, la culcare, stă în pătuţul lui strângând păturica în braţe, lăsându-şi căpşorul mângâiat, şi dinspre suzetă se aude încetişor: brum cîh!, brum cîîîhh, şi apoi din ce în ce mai stins: bîum cîî ... bum cîî ... buh cîî ... buuu cîîî ...

Later edit:

Ghicitoare: Care au fost primele şase cuvinte spuse de băieţel a doua zi dimineaţa?

Brum cîh! Brum cîh! Brum cîh!