Iarba e mai verde pe celălalt trotuar

S-a întâmplat mai ieri, că nu se întâmplă aşa prea des, ca eu şi Ştefănici să ne luăm masa în acelaşi timp. Eu îl hrăneam pe el cu un piure de pulpiţă de pui şi cartofel dintr-un castronel cu o linguriţă iar eu mâncam gulaş de porc cu cartofi dintr-o farfurie cu o furculiţă.
Rareori a făcut Ştefan mofturi la mâncare, şi taman atunci l-au apucat protestele. A luat vreo zece linguriţe de papa şi gata, a dat drumul la cârâială şi mârâială. Era cât pe ce să abandonez masa, dar am observat privirile lui pofticioase către farfuria mea. Îi dau de la mine din farfurie, cu furculiţa, o bucăţică de cartof - a şi dispărut în stomăcel. Iau cu furculiţa mea din castronul lui nişte papa de-a lui, foarte bun, înfulecat imediat. Dau să repet figura, dar din păcate a ţinut o singură dată, n-a mai vrut. Eh, de-ăştia-mi eşti matale, las' că rezolvăm noi.
Cât nu a fost el atent, am luat cu linguriţa papa lui din castron şi am pus-o la mine în farfurie, că eu între timp cam terminasem. Astfel că l-am hrănit cu furculiţa mea, din farfuria mea. Nici n-a mai observat că era mâncarea lui. A păpat tot.

O mână de ajutor

Pfui!, zic eu către Ştefănici, căutând zadarnic o gură de aer proaspăt, căci, din nou, grele miresme se întind alene dinspre funduleţul lui în toată casa. Hai la tata, iar trebuie să te schimb! Ştefan pleacă, se duce pe hol, ţintă către geanta pe care o cărăm de obicei cu noi şi în care ţinem lucrurile de urgenţă. Cu o mână sigură, scoate de acolo pelinca de schimbat şi mi-o aduce. Mulţumesc! îi spun eu surprins, Adu-mi te rog un pempărs! Ăsta micu' nici una nici două se duce la geantă, scoate un pempărs şi mi-l aduce. Bravo! îi zic, mirat de cât de mare a crescut băiatul, şi, ca să forţez nota, Hai, adu-mi şi şerveţelele! Mă lovesc însă de o privire mirată. Tati, şerveţelele umede de curăţat funduleţul! Aceeaşi privire pierdută. Adu-mi te rog pachetul de şerveţele umede de funduleţ din geantă! insist eu. Ceva-ceva s-a înţeles, că se duce către geantă, de unde scoate... alt pempărs. Mulţumesc, dar adu-mi şi şerveţelele! nu-i dau eu pace. Se duce din nou către geantă, eu stau cu sufletul la gură, iar el scoate... încă un pempărs. Hai, tati, adu şerveţelele, pempărşi am destui. Încă un drum la geantă, dar de data asta, parcă vrând să dovedească ceva, aduce geanta cu totul şi mi-o întinde. Mă uit în geantă, ce să vezi, ghici, nu erau acolo şerveţelele...

Te-ai săturat să faci poze cu aparatul foto din anii 80?

Eu nu!

Povestea continuă

A - Hai la o baie în piscină, că "moi" de cald
Ş - e super super, hai mai repede!
A - Măi, cred ca totuşi am uitat ceva...

Fără comentarii

Poze de la moţ

Minge, carte, chei

Cu câteva zile înainte de soroc, lui Ştefănici i-a fost tăiat moţul. Nănaşul Mihai l-a operat rapid şi eficient pe moţatul din braţele năşicii Brându, în timp ce naşa Ioana era la preluarea moţului cu ceara din lumânarea de la botez turnată pe un 2 euro şi un 50 de bani.
Proaspătul dezmoţat a avut în faţă, spre alegere, frumos pregătite: o bancnotă şi un card (ca să aibă ce nu au ai lui), un mouse (ca să semene cu tac-su), un ou (simbolistic tindere spre perfecţiune) şi alte mărunţişuri. Da' vezi să nu, el a ales mingiuca care miroase a scorţişoară, cărticica de pluş adusă de taică-su din Nemţia şi (la sugestia bunicii Valentina) legătura de chei casă&maşină ale maică-sii. Nu i-am pus la dispoziţie telefoane, telecomenzi şi papuci, pentru că le-ar fi ales sută-n-sută, poate doar într-o altă ordine.

În acea seară, dezmoţatul a adormit strângând la piept papuceii portocalii primiţi de la naşă-sa...

Eterna pofta de mâncare

Oops, m-ai prins cu şunca-n gură....

Vrei şi tu?

Chiar nu vrei? Mai gândeşte-te, e suuuper gustoasă...

Sub... lesă

Şi a venit timpul pentru a doua întâlnire.

Alexandra, denumită de-acum A şi Ştefan, denumit pentru simplificare Ş:

A - Un te duci măi, cu maşina, nu vezi că ai beut?

Ş - Lasă-mă, măi femeie, că ştiu ce fac... hâc!

A - Am zis, am zis, eu conduc!

Ş - Of, de cate ori trebuie să-i explic că oglinda e pentru asigurare nu pentru rujare...

A -Hm... oare unde am pus rujul?

Oliţa

De câteva zile maică-sa îl ia pe bebe direct din pătuţ, imediat ce se trezeşte, şi-l aşează pe oliţă, urmărind deocamdată adaptarea şi nu neaparat produsul final.
Azi dimineaţă îl aşează ea pe oală, dar zice Na, că te-am scăpat şi astăzi, că pempărsul era proaspăt călduţ. Trece peste această dezamăgire, aşa că ia băiatul şi-l întinde pe covor ca să-i dea alt pampers. Contrar bunelor obiceiuri, nu pune şi o pelincuţă dedesubt. Ştefănici, în contextul în care nu era nimic între fundul lui şi covor, profitând că maică-sa pregătea noul scutec, ţşşşşt pe covor. Prea târziu, disperata mamă preia doar finalul producţiei pe scutecul între timp pregătit. Supărată, aşează din nou grăsanul pe oliţă, unde respectivului i se înmoaie inima văzând-o amărâtă, aşa că, cu un pic de efort, reuşeşte câteva picături şi în oliţă.
Considerând scorul egal, cu faze frumoase ale ambelor echipe, bebeloiul este echipat complet, cu pampers şi body şi pantaloni. După doar două minute, în prelungirile meciului, însă, Ştefan marchează o victorie desăvârşită cu o plăcintă la funduleţ.

Spun tatii că mi-i foame...