Dor de păturică

Am tot vorbit de păturică(aici, aici, aici, aici), dar fiind un element atât de intrinsec naturii ştefăniciene, subiectul revine şi revine şi revine iară.

Din nou, a venit momentul spălării păturicii, şi de data asta personajul n-a fost pe fază ca să o salveze din maşina de spălat. Mama a spălat păturica şi a pus-o pe calorifer la uscat, dar baiul e că vremea s-a mai încălzit şi centrala nu mai porneşte aşa de des, aşa încât seara ne-a prins cu păturica udă.
Am amânat noi cât de mult am putut momentul de nani, dar s-ar părea că oricât de obosit ar fi, nu renunţă el cu una cu două la păturică. I-am dat alte trei păturici, l-am luat în braţe, l-am pus pe picioare, în pătuţul lui, în patul nostru, l-am ţinut şi la verticală şi la orizontală şi la azimut şi la ce nu l-am mai ţinut, nu-i păturica şi pace, volumul la maxim, tropăială din picioare în pătuţ, zbătut în braţe ca un leu în cuşcă, aruncat cu mânuţele în stânga şi-n dreapta şi-apoi în sus şi-n jos, el una şi bună, păturica şi alta nu!
La un moment dat, şi-a strigat mama şi şi-a găsit un pic de alinare în braţele ei, s-a lăsat pus în patul mare, flancat pe laterale de părinţi, şi s-a mai liniştit un pic. De supărare că n-are păturica, a lăsat şi suzeta din guriţă şi aşa, stând între noi, a început să ne vorbească - nu l-am mai auzit niciodată vorbind aşa de mult (nu că n-ar avea cu cine semăna) - şi să ne scociorască bine când pe unul când pe celălalt prin ochi, prin nas, prin gură, prin păr, prin urechi. Şi uite-aşa, vorbindu-ne şi împungându-ne şi suspinând, a adormit într-un final (după ce am adormit noi amândoi).

Peste noapte păturica s-a uscat. A doua zi dimineaţa, la puţin timp după trezire, mami i-a dat băieţelului păturica şi, cu păturica în braţe, s-a întins pe covor în living şi ... a adormit.