24 decembrie 2010

Cel mai dulce...

Cel mai dulce somn începe atunci când te adoarme vrei să adormi un bebeluş. Ştiam deja asta, şi mi s-a reconfirmat în fiecare din ultimele trei seri.
Mai toţi copilaşii manifestă o oarecare reticenţă când vine vorba de somn: cum, când lumea îi e deschisă a privi gândeşti că poate să adoarmă peste zi sau peste noapte? Drept urmare, trebuie ca adormitorul să depună eforturi ca să transforme deadormitul în adormit, iar când se apropie Moş Ene şi intervine relaxarea bebeluşului cu siguranţă va interveni şi relaxarea omului mare. Şi ce poate fi mai somnifer decât o respiraţie mică şi ritmică, mirositoare a lăptic proaspăt, un căpşor transpirat de la golitul biberonului şi, în funcţie de cum stă el lipit de tine, cum te mângâie pe mâini prin păturică spatele sau burtica bebeului.

22 decembrie 2010

Năsucul

Ante-scriptum: Privind restrospectiv cu un ochi critic detaşat şi obiectiv, unele dintre scrierile de pe blogul ăsta pot părea unora pur şi simplu anoste. Par example, o poză cu un copil care bea apă dintr-un pahar. Sau o poză cu un copil cu un papuc în mână.
Pentru cei care încă nu aveţi copii şi pentru cei care aţi uitat cum a fost să ai copii mici:
daţi-mi vă rog nişte circumstanţe atenuante. Unele dintre subiecte reprezintă milestone-uri cucerite cu greu de copil şi/sau de părinţi. Poate ar trebui să pun, ca la televizor, o figură geometrică colorată într-un colţ de post: recomandat a se ignora de către cei antemenţionaţi.
Şi acum,
on topic, din aceeaşi categorie a milestone-urilor:

Ştefan a învăţat să sufle nasul, bineînţeles, în şerveţelul ţinut de cineva.

20 decembrie 2010

Anti-Nani

Trezit dimineaţa pe la 8 (mulţumim pentru cadou!), Ştefănici a început ziua de ieri ca pe oricare alta - joacă, mic dejun, joacă, schimbat pampers, joacă, chinuit pisica etc.
Pe la 10 a devenit mofturos şi agitat, diagnosticul a fost: cam devreme, dar îi este somn. Ia copilul, urcă-l la etaj, pune-l în pătuţ cu păturica şi cu suzi - numai ca să ai de unde să-l cobori peste un sfert de oră, că nu voia deloc nani.
După vreo două ceasuri, numai bine s-a făcut ora normală de somn, Ştefanul mofturos arăta cu degetul spre scări, urcă-l, păturica&suzi, dar odată ajuns sus parcă l-am băgat în priză, nu mai vrea nani, am insistat, dar după 10 minute din nou jos.
După un timp iar, căscat, ochii mici, întins pe covor în living - ştiţi deja, sus, pătuţ, păturica şi suzi - da' vezi să nu, chef de adormit ioc, duracell, ture de pătuţ, încercări de escaladă din pătuţ.
La următoarea încercare am schimbat strategia: l-am aşezat în patul mare, între mami şi tati, numai combinaţia păturică+suzetă a rămas acceaşi. Ah, da, şi rezultatul a fost acelaşi, după 10 minute eram din nou jos.
Cândva aproape de ora 3 deja nu mai băgam în seamă semnele de oboseală, însă pampersul se cam umpluse. Procedura de schimbare a scutecului presupune ca bebeluşul să stea întins şi relativ nemişcat timp de două minute. Ce credeţi că a făcut năzdrăvanul în primul din cele două minute? Ati ghicit, a adormit întins pe covor, cu fundul gol.

13 decembrie 2010

În alte ştiri...

  • Ştefănici ştie să bea din cană. Dacă e binevoitor poate să bea singur din cană. Totuşi e de preferat să ai nişte haine de schimb pe aproape.
  • Îşi ţine singur biberonul de lapte, şi la masa de seară şi la masa/mesele de noapte. Noaptea, după ce termină biberonul se culcă frumuşel la loc singurel. Dimineaţa se poate recolta recipientul gol de sub fundul bebelului.
  • La somnul de prânz nu mai trebuie să-l adormi tu, trebuie doar să-i asamblezi păturica şi suzi şi să-l aşezi în pătuţ şi adoarme el singur, după ce se foieşte bine câteva minute. Asta nu exclude însă să nu adormi şi tu în timpul ăsta.
  • Ştie să răspundă cu Ni! (în loc de nu) la întrebări. "Ştefan, vrei apă?" Ni! "Ştefan, papi şuncă?" Ni! Problema e că nu are un răspuns echivalent lui da. Aşa că e posibil la "Ştefan, ai făcut caca?" să răspundă tot Ni! şi de fapt să miroasă în toată casa.
  • Având opritori la dulapul de sub chiuvetă în care ţinem găleata de gunoi, nu poate să-l deschidă larg, dar îi intră totuşi mânuţa numai bine cât să arunce orice i se pare lui de prisos: hârtii, coperţi de cărţi rupte, telefoane mobile.
  • Dacă vede ceva mizerie pe jos ţi-o arată, nu care cumva s-o ratezi - asta se întâmplă mai ales la noroiul şi zăpada topită de la intrarea în casă. La fel a făcut şi atunci când a răsturnat laptele pisicii prin bucătărie, doar că atunci nu i s-a acordat atenţia necesară, aşa că s-a apucat el să-l şteargă cu pantalonii din dotare, trântindu-se cu fundul în mijlocul bălţii.
  • Dacă papă şi se murdăreşte cu mâncare sau dacă prinde cariocile soră-sii şi se mâzgâleşte îţi întinde imediat mânuţele sau degeţelele să i le cureţi. Corolar: se cere spălat pe mâini de nenumărate ori pe zi.
  • Mai multe ştiri în câteva minute, după publicitate.

06 decembrie 2010

Al doilea Moş Nicolae

Eu azi n-am chef să mă dau jos din pătuţ şi să cobor în hol, unde-mi sunt papuceii, ce mă tot aburiţi atâta cu Moş Nicolae ăsta. Nu insistaţi, vă rog, aţi uitat cât şi cum ştiu eu să plâng? Bine, fie, hai, o să cobor, uite-aşa, numai ca să vă fac vouă pe plac. Ha! Sunt prea rapid ca să mă mai prindeţi voi în poză! Dacă tot m-aţi deranjat, acum lăsaţi-mă să-mi mănânc cadoul... Mmm...

http://stefanici.blogspot.com/2009/12/primul-meu-mos-nicolae.html