Anti-Nani

Trezit dimineaţa pe la 8 (mulţumim pentru cadou!), Ştefănici a început ziua de ieri ca pe oricare alta - joacă, mic dejun, joacă, schimbat pampers, joacă, chinuit pisica etc.
Pe la 10 a devenit mofturos şi agitat, diagnosticul a fost: cam devreme, dar îi este somn. Ia copilul, urcă-l la etaj, pune-l în pătuţ cu păturica şi cu suzi - numai ca să ai de unde să-l cobori peste un sfert de oră, că nu voia deloc nani.
După vreo două ceasuri, numai bine s-a făcut ora normală de somn, Ştefanul mofturos arăta cu degetul spre scări, urcă-l, păturica&suzi, dar odată ajuns sus parcă l-am băgat în priză, nu mai vrea nani, am insistat, dar după 10 minute din nou jos.
După un timp iar, căscat, ochii mici, întins pe covor în living - ştiţi deja, sus, pătuţ, păturica şi suzi - da' vezi să nu, chef de adormit ioc, duracell, ture de pătuţ, încercări de escaladă din pătuţ.
La următoarea încercare am schimbat strategia: l-am aşezat în patul mare, între mami şi tati, numai combinaţia păturică+suzetă a rămas acceaşi. Ah, da, şi rezultatul a fost acelaşi, după 10 minute eram din nou jos.
Cândva aproape de ora 3 deja nu mai băgam în seamă semnele de oboseală, însă pampersul se cam umpluse. Procedura de schimbare a scutecului presupune ca bebeluşul să stea întins şi relativ nemişcat timp de două minute. Ce credeţi că a făcut năzdrăvanul în primul din cele două minute? Ati ghicit, a adormit întins pe covor, cu fundul gol.