28 decembrie 2010
Diii căluţ ...
Şi uite-aşa a venit prinţul Ştefănici călare pe un cal alb (măcar la şosete) ca să o salveze pe prinţesa Alex.
24 decembrie 2010
Cel mai dulce...
Cel mai dulce somn începe atunci când te adoarme vrei să adormi un bebeluş. Ştiam deja asta, şi mi s-a reconfirmat în fiecare din ultimele trei seri.
Mai toţi copilaşii manifestă o oarecare reticenţă când vine vorba de somn: cum, când lumea îi e deschisă a privi gândeşti că poate să adoarmă peste zi sau peste noapte? Drept urmare, trebuie ca adormitorul să depună eforturi ca să transforme deadormitul în adormit, iar când se apropie Moş Ene şi intervine relaxarea bebeluşului cu siguranţă va interveni şi relaxarea omului mare. Şi ce poate fi mai somnifer decât o respiraţie mică şi ritmică, mirositoare a lăptic proaspăt, un căpşor transpirat de la golitul biberonului şi, în funcţie de cum stă el lipit de tine, cum te mângâie pe mâini prin păturică spatele sau burtica bebeului.
Mai toţi copilaşii manifestă o oarecare reticenţă când vine vorba de somn: cum, când lumea îi e deschisă a privi gândeşti că poate să adoarmă peste zi sau peste noapte? Drept urmare, trebuie ca adormitorul să depună eforturi ca să transforme deadormitul în adormit, iar când se apropie Moş Ene şi intervine relaxarea bebeluşului cu siguranţă va interveni şi relaxarea omului mare. Şi ce poate fi mai somnifer decât o respiraţie mică şi ritmică, mirositoare a lăptic proaspăt, un căpşor transpirat de la golitul biberonului şi, în funcţie de cum stă el lipit de tine, cum te mângâie pe mâini prin păturică spatele sau burtica bebeului.
22 decembrie 2010
Năsucul
Ante-scriptum: Privind restrospectiv cu un ochi critic detaşat şi obiectiv, unele dintre scrierile de pe blogul ăsta pot părea unora pur şi simplu anoste. Par example, o poză cu un copil care bea apă dintr-un pahar. Sau o poză cu un copil cu un papuc în mână.
Pentru cei care încă nu aveţi copii şi pentru cei care aţi uitat cum a fost să ai copii mici: daţi-mi vă rog nişte circumstanţe atenuante. Unele dintre subiecte reprezintă milestone-uri cucerite cu greu de copil şi/sau de părinţi. Poate ar trebui să pun, ca la televizor, o figură geometrică colorată într-un colţ de post: recomandat a se ignora de către cei antemenţionaţi.
Şi acum, on topic, din aceeaşi categorie a milestone-urilor:
Ştefan a învăţat să sufle nasul, bineînţeles, în şerveţelul ţinut de cineva.
Pentru cei care încă nu aveţi copii şi pentru cei care aţi uitat cum a fost să ai copii mici: daţi-mi vă rog nişte circumstanţe atenuante. Unele dintre subiecte reprezintă milestone-uri cucerite cu greu de copil şi/sau de părinţi. Poate ar trebui să pun, ca la televizor, o figură geometrică colorată într-un colţ de post: recomandat a se ignora de către cei antemenţionaţi.
Şi acum, on topic, din aceeaşi categorie a milestone-urilor:
Ştefan a învăţat să sufle nasul, bineînţeles, în şerveţelul ţinut de cineva.
21 decembrie 2010
20 decembrie 2010
Anti-Nani
Trezit dimineaţa pe la 8 (mulţumim pentru cadou!), Ştefănici a început ziua de ieri ca pe oricare alta - joacă, mic dejun, joacă, schimbat pampers, joacă, chinuit pisica etc.
Pe la 10 a devenit mofturos şi agitat, diagnosticul a fost: cam devreme, dar îi este somn. Ia copilul, urcă-l la etaj, pune-l în pătuţ cu păturica şi cu suzi - numai ca să ai de unde să-l cobori peste un sfert de oră, că nu voia deloc nani.
După vreo două ceasuri, numai bine s-a făcut ora normală de somn, Ştefanul mofturos arăta cu degetul spre scări, urcă-l, păturica&suzi, dar odată ajuns sus parcă l-am băgat în priză, nu mai vrea nani, am insistat, dar după 10 minute din nou jos.
După un timp iar, căscat, ochii mici, întins pe covor în living - ştiţi deja, sus, pătuţ, păturica şi suzi - da' vezi să nu, chef de adormit ioc, duracell, ture de pătuţ, încercări de escaladă din pătuţ.
La următoarea încercare am schimbat strategia: l-am aşezat în patul mare, între mami şi tati, numai combinaţia păturică+suzetă a rămas acceaşi. Ah, da, şi rezultatul a fost acelaşi, după 10 minute eram din nou jos.
Cândva aproape de ora 3 deja nu mai băgam în seamă semnele de oboseală, însă pampersul se cam umpluse. Procedura de schimbare a scutecului presupune ca bebeluşul să stea întins şi relativ nemişcat timp de două minute. Ce credeţi că a făcut năzdrăvanul în primul din cele două minute? Ati ghicit, a adormit întins pe covor, cu fundul gol.
Pe la 10 a devenit mofturos şi agitat, diagnosticul a fost: cam devreme, dar îi este somn. Ia copilul, urcă-l la etaj, pune-l în pătuţ cu păturica şi cu suzi - numai ca să ai de unde să-l cobori peste un sfert de oră, că nu voia deloc nani.
După vreo două ceasuri, numai bine s-a făcut ora normală de somn, Ştefanul mofturos arăta cu degetul spre scări, urcă-l, păturica&suzi, dar odată ajuns sus parcă l-am băgat în priză, nu mai vrea nani, am insistat, dar după 10 minute din nou jos.
După un timp iar, căscat, ochii mici, întins pe covor în living - ştiţi deja, sus, pătuţ, păturica şi suzi - da' vezi să nu, chef de adormit ioc, duracell, ture de pătuţ, încercări de escaladă din pătuţ.
La următoarea încercare am schimbat strategia: l-am aşezat în patul mare, între mami şi tati, numai combinaţia păturică+suzetă a rămas acceaşi. Ah, da, şi rezultatul a fost acelaşi, după 10 minute eram din nou jos.
Cândva aproape de ora 3 deja nu mai băgam în seamă semnele de oboseală, însă pampersul se cam umpluse. Procedura de schimbare a scutecului presupune ca bebeluşul să stea întins şi relativ nemişcat timp de două minute. Ce credeţi că a făcut năzdrăvanul în primul din cele două minute? Ati ghicit, a adormit întins pe covor, cu fundul gol.
14 decembrie 2010
Dreptul la replică
Anteriorul post şi prezentul post dezmint în proporţie de 67% ceea ce am zis cândva despre Ştefănici.
13 decembrie 2010
În alte ştiri...
- Ştefănici ştie să bea din cană. Dacă e binevoitor poate să bea singur din cană. Totuşi e de preferat să ai nişte haine de schimb pe aproape.
- Îşi ţine singur biberonul de lapte, şi la masa de seară şi la masa/mesele de noapte. Noaptea, după ce termină biberonul se culcă frumuşel la loc singurel. Dimineaţa se poate recolta recipientul gol de sub fundul bebelului.
- La somnul de prânz nu mai trebuie să-l adormi tu, trebuie doar să-i asamblezi păturica şi suzi şi să-l aşezi în pătuţ şi adoarme el singur, după ce se foieşte bine câteva minute. Asta nu exclude însă să nu adormi şi tu în timpul ăsta.
- Ştie să răspundă cu Ni! (în loc de nu) la întrebări. "Ştefan, vrei apă?" Ni! "Ştefan, papi şuncă?" Ni! Problema e că nu are un răspuns echivalent lui da. Aşa că e posibil la "Ştefan, ai făcut caca?" să răspundă tot Ni! şi de fapt să miroasă în toată casa.
- Având opritori la dulapul de sub chiuvetă în care ţinem găleata de gunoi, nu poate să-l deschidă larg, dar îi intră totuşi mânuţa numai bine cât să arunce orice i se pare lui de prisos: hârtii, coperţi de cărţi rupte, telefoane mobile.
- Dacă vede ceva mizerie pe jos ţi-o arată, nu care cumva s-o ratezi - asta se întâmplă mai ales la noroiul şi zăpada topită de la intrarea în casă. La fel a făcut şi atunci când a răsturnat laptele pisicii prin bucătărie, doar că atunci nu i s-a acordat atenţia necesară, aşa că s-a apucat el să-l şteargă cu pantalonii din dotare, trântindu-se cu fundul în mijlocul bălţii.
- Dacă papă şi se murdăreşte cu mâncare sau dacă prinde cariocile soră-sii şi se mâzgâleşte îţi întinde imediat mânuţele sau degeţelele să i le cureţi. Corolar: se cere spălat pe mâini de nenumărate ori pe zi.
- Mai multe ştiri în câteva minute, după publicitate.
06 decembrie 2010
Al doilea Moş Nicolae
Eu azi n-am chef să mă dau jos din pătuţ şi să cobor în hol, unde-mi sunt papuceii, ce mă tot aburiţi atâta cu Moş Nicolae ăsta. Nu insistaţi, vă rog, aţi uitat cât şi cum ştiu eu să plâng? Bine, fie, hai, o să cobor, uite-aşa, numai ca să vă fac vouă pe plac. Ha! Sunt prea rapid ca să mă mai prindeţi voi în poză! Dacă tot m-aţi deranjat, acum lăsaţi-mă să-mi mănânc cadoul... Mmm...
http://stefanici.blogspot.com/2009/12/primul-meu-mos-nicolae.html
http://stefanici.blogspot.com/2009/12/primul-meu-mos-nicolae.html
26 noiembrie 2010
Încă o redută cucerită
Şi încă o bătălie a fost câştigată de Ştefan cel Mic. Nici un scaun nu-i mai rezistă. După un timp în care s-a rezumat la a le împinge prin toată casa, acum se şi caţără pe ele. Ba mai nou, când ajunge sus pe scaun, văd că se uită pofiticios la masă - singura problemă este că de pe masă nu mai are unde să mergă mai sus...
21 noiembrie 2010
Tarantele
Au început excesele de personalitate.
Ca un veritabil Ionel Popescu, ("Vizită", Caragiale) Ştefan muşcă, urlă, se întinde ca râma pe gresie, face podul, aruncă cu obiecte în tine şi mai nou...bate!
La fiecare criză de-asta mă consolez cu ideea că în curând va creşte suficient de mare cât să pot să-l chelfănesc.
03 noiembrie 2010
18 octombrie 2010
Papucei pe alese
Într-o zi Ştefan, nervos fiind, nu avea chef să doarmă. Nervoasă şi eu îi zic lui taică-su să-i pună papucii în picioare şi să-l coboare în living. La capătul patului erau două perechi de papuci. Şi taică-su îl întreabă "Care pereche de papucei vrei, Ştefan?" Îi zic "lasă-l în pace că nu ştie el". La care Ştefan arătând cu degetul arătător spre o pereche, face "Hî!"
Am rămas amândoi mască!
04 octombrie 2010
Independence Day
Ştefănici a început să-şi exprime din ce în ce mai des vrerile proprii, clar şi răspicat, pe limba mânuţelor şi a ţipetelor.
De exemplu, vrea luat în braţe şi apoi îţi arată clar direcţia în care să îl transporţi. Ieri mi-a arătat scările, să mergem la etaj, apoi dormitorul nostru; odată intraţi în dormitor m-a îndrumat imediat spre suzetă şi apoi spre păturică; diagnostic: nani.
Asta a fost introducerea, că de fapt altceva voiam să spun: spre suprinderea mea, după mai multe tentative eşuate de adormit prin metodele cunscute, mi-a arătat ferm către pătuţul lui. M-am conformat şi l-am aşezat în pătuţ. Într-un minut dormea buştean*.
* În realitate au fost cam 10 minute, dar se compensează cu faptul că eu ieşisem din cameră.
De exemplu, vrea luat în braţe şi apoi îţi arată clar direcţia în care să îl transporţi. Ieri mi-a arătat scările, să mergem la etaj, apoi dormitorul nostru; odată intraţi în dormitor m-a îndrumat imediat spre suzetă şi apoi spre păturică; diagnostic: nani.
Asta a fost introducerea, că de fapt altceva voiam să spun: spre suprinderea mea, după mai multe tentative eşuate de adormit prin metodele cunscute, mi-a arătat ferm către pătuţul lui. M-am conformat şi l-am aşezat în pătuţ. Într-un minut dormea buştean*.
* În realitate au fost cam 10 minute, dar se compensează cu faptul că eu ieşisem din cameră.
Micul Pr....Turet
Uneori George mă surprinde uitându-mă bănuitor la copil, crezând că-i mai caut câte un defect, ceva...
Ştefan are două... ticuri (e prea mult spus ticuri totuşi): saltă umerii şi scoate un sunet care cu greu aş putea să-l redau în litere. Ceva intre hî şi eh combinat. Ne distrează, dar in acelaşi timp mă sperie: pe fondul unui film proaspăt văzut la TV a apărut şi intrebarea "Oare nu are Tourette?"
Nu tu tata, nu tu papa, nimic... numai ah, eh, hî...
Ce Turet? LENE!
30 septembrie 2010
Vânătă-i fruncea
Un lucru pe care Ştefănici l-a învăţat tocmai de când a început să meargă este să se lovească. Până acum a avut 3 întâlniri (de gradul 2) care s-au soldat cu efecte dureroase:
- În ziua în care i-am tăiat moţul a dat cu fruncea de colţul biroului. Asta a fost o crestătură în formă de L.
- Cu câteva zile înainte de a începe şcoala s-a împiedicat şi l-a oprit din căzătură colţul peretelui, lucru soldat cu o spintecătură de doi centimetri pe frunce. Liniară, în formă de I.
- Ieri a făcut un cucui Mare (cu M mare) pe frunce de la un picior de scaun care i-a ieşit în cale în timp ce el cădea. Litera O.
27 septembrie 2010
Raport tehnic nr. 4 -sper tot intermediar
Talie - 74 cm (minus 39 cm)
Sold - 94 cm (minus 15 cm)
Greutate - 61 kg (minus 24 kg)
AMR:
talie -10 cm
sold -2 cm
greutate - 4 kg
Greeeeu!
Un leu şi încă o felină (cont.)
În mărinimia lui, regele leu îşi împarte bunăstarea cu supuşii:
Notă: Asta nu e pisica noastră, e a vecinilor... A noastră nu stă la asemenea tratamente.
Notă: Asta nu e pisica noastră, e a vecinilor... A noastră nu stă la asemenea tratamente.
Trai pe picior mare
Lecţia 72 din Manualul Complet al Bebeluşului: Caută o pereche de papuci de-ai părinţilor şi încalţă-i. Sunt de preferat pantofii cu toc ai mămicii, dar sunt buni şi papucii sport ai tatei. Barem de notare: suficient dacă i-ai încălţat, bine dacă ai păşit în ei, foarte bine pentru mai mult de 10 paşi fără căzături, excelent dacă te şi laşi fotografiat.
23 septembrie 2010
Motorizat (2)
Este un fapt binecunoscut că în timpul curselor de Formula 1 piloţii pot pierde până la 3 l de apă prin transpiraţie. Eh, fiind ceva mai mititel, lui Ştefănici îi ajunge jumătate de litru după o cursă. 
Şmecheraş de Tişăuţi
Dacă ar fi să fac o descriere amănunţită a lui Stefan, cu siguranţă ar trebui să încep cu descrierea glasului lui suav şi melodios.
Există mai multe tipuri de răcnituri:
- Sunt flămând - un ţipăt scurt, însoţit obligatoriu de un gest clar de direcţionare a adultului către sursa de hrană, respectiv bibe sau farfurie plină-ochi...
- Sunt plictisit – miorlăieli sugestive urmate de tăvăleală lentă pe covor, însoţite sau nu de îngânat cântecele.
- Sunt obosit – răgete asemănătoare cu cele ale reginelor feline când îşi apără puii, apărute din neant şi fără nici un motiv aparent, urmate obligatoriu de o repriză de gimnastică la sol de tipul aruncatului în poziţie de pod, direct din picioare, de te apucă, ca mamă, disperarea.
- Nu vreau – ăsta e cel mai uşor de recunoscut, e ţipătul care te scoate cel mai uşor din casă, poluarea fonică fiind mult peste limitele admise, acoperind zgomotul aspiratorului, maşinilor de spălat şi TV-ului la un loc. Se însoţeste obligatoriu de tropăituri sugestive din picioruşe, asemănătoare cu cele făcute de copiii mai mari cand vor la baie şi nu au unde...
- Am prestat în pampers – ăsta e cel mai comic, e un plâns uşurel urmat de fuga de la locul delictului şi ascunsul în colţul diametral opus al camerei, doar-doar producţia cu greu obţinută să rămână la locul ei călduţ.
Următoarea descrisă ar trebui să fie comunicarea copil-părinţi, la care Ştefan primeşte calificativul FB. Dacă am trăi în epoca filmului mut, cu siguranţă el ar fi vedetă. Reuşeşte să se facă înţeles doar prin gesturi, refuzând cu încăpăţânare să spuna vreun cuvânt nou.
“Ştefan, zi tata!
Mama!
Ştefan, zi baba!
Mama!
Ştefan zi papa!
Mama!
Ştefan, zi mama!
...”
De ce vor adulţii aştia ca eu să vorbesc dacă un simplu a, mmm, woaaa, rezolvă tot?
Gambitul leului
Stau şi mă întreb ce rol mi s-ar potrivi mai bine: stau în picioare drept ca un turn, tropăi şi alerg ca un cal, mai fac şi pe nebunul din când în când, nu sunt mai mare decât un pion, toţi ceilalţi mă slujesc aşadar sunt rege... De ce n-au pus ăştia pui de leu în jocul de şah?
Webcam feed
Dom'le, aşa se mai ţin paparazzi ăştia după mine, nici în maşină nu mă lasă, o mişcare nu pot să fac şi eu ...20 septembrie 2010
Motorizat
Privirea lui ar spune: Hai, măi tata, da' asta-i maşină pentru mine!? Dă şi tu, acolo, un bemveu, un merţan, vii la mine cu aiureli de-astea de pe vremea lui Flintstone!? Nu ştii că eu din burtică sunt as la condus, aşa că-mi trebuie şi o maşină pe măsură. Exact, i-aş răspunde, asta e o maşină pe măsura ta.
04 august 2010
Da' muieţi îs posmagii?
Atunci când vrea să bea apă, Ştefănici ia biberonul şi ţi-l aduce să i-l ţii ca să bea. Nu vrea să ridice mânuşiţele de la tăticuţul şi de la mămicuţa ca să şi-l ţină singur.
Noua joacă preferată e cu maşinuţele, de fapt cu camioanele, că numai de astea are. Joaca lui constă în a-ţi aduce camionul ca să îl plimbi tu pe covor şi să faci vrrrumm! şi el să stea să se uite.
Sau ia câte un animăluţ de pluş şi ţi-l aduce ca să te maimuţăreşti tu cu el şi să faci tu ca animăluţul cu pricina şi el să te privească ca la spectacol.
La lenea asta a lui, e de mirare că face singur în pempărs.
Noua joacă preferată e cu maşinuţele, de fapt cu camioanele, că numai de astea are. Joaca lui constă în a-ţi aduce camionul ca să îl plimbi tu pe covor şi să faci vrrrumm! şi el să stea să se uite.
Sau ia câte un animăluţ de pluş şi ţi-l aduce ca să te maimuţăreşti tu cu el şi să faci tu ca animăluţul cu pricina şi el să te privească ca la spectacol.
La lenea asta a lui, e de mirare că face singur în pempărs.
29 iulie 2010
Iarba e mai verde pe celălalt trotuar
S-a întâmplat mai ieri, că nu se întâmplă aşa prea des, ca eu şi Ştefănici să ne luăm masa în acelaşi timp. Eu îl hrăneam pe el cu un piure de pulpiţă de pui şi cartofel dintr-un castronel cu o linguriţă iar eu mâncam gulaş de porc cu cartofi dintr-o farfurie cu o furculiţă.
Rareori a făcut Ştefan mofturi la mâncare, şi taman atunci l-au apucat protestele. A luat vreo zece linguriţe de papa şi gata, a dat drumul la cârâială şi mârâială. Era cât pe ce să abandonez masa, dar am observat privirile lui pofticioase către farfuria mea. Îi dau de la mine din farfurie, cu furculiţa, o bucăţică de cartof - a şi dispărut în stomăcel. Iau cu furculiţa mea din castronul lui nişte papa de-a lui, foarte bun, înfulecat imediat. Dau să repet figura, dar din păcate a ţinut o singură dată, n-a mai vrut. Eh, de-ăştia-mi eşti matale, las' că rezolvăm noi.
Cât nu a fost el atent, am luat cu linguriţa papa lui din castron şi am pus-o la mine în farfurie, că eu între timp cam terminasem. Astfel că l-am hrănit cu furculiţa mea, din farfuria mea. Nici n-a mai observat că era mâncarea lui. A păpat tot.
Rareori a făcut Ştefan mofturi la mâncare, şi taman atunci l-au apucat protestele. A luat vreo zece linguriţe de papa şi gata, a dat drumul la cârâială şi mârâială. Era cât pe ce să abandonez masa, dar am observat privirile lui pofticioase către farfuria mea. Îi dau de la mine din farfurie, cu furculiţa, o bucăţică de cartof - a şi dispărut în stomăcel. Iau cu furculiţa mea din castronul lui nişte papa de-a lui, foarte bun, înfulecat imediat. Dau să repet figura, dar din păcate a ţinut o singură dată, n-a mai vrut. Eh, de-ăştia-mi eşti matale, las' că rezolvăm noi.
Cât nu a fost el atent, am luat cu linguriţa papa lui din castron şi am pus-o la mine în farfurie, că eu între timp cam terminasem. Astfel că l-am hrănit cu furculiţa mea, din farfuria mea. Nici n-a mai observat că era mâncarea lui. A păpat tot.
27 iulie 2010
O mână de ajutor
Pfui!, zic eu către Ştefănici, căutând zadarnic o gură de aer proaspăt, căci, din nou, grele miresme se întind alene dinspre funduleţul lui în toată casa. Hai la tata, iar trebuie să te schimb! Ştefan pleacă, se duce pe hol, ţintă către geanta pe care o cărăm de obicei cu noi şi în care ţinem lucrurile de urgenţă. Cu o mână sigură, scoate de acolo pelinca de schimbat şi mi-o aduce. Mulţumesc! îi spun eu surprins, Adu-mi te rog un pempărs! Ăsta micu' nici una nici două se duce la geantă, scoate un pempărs şi mi-l aduce. Bravo! îi zic, mirat de cât de mare a crescut băiatul, şi, ca să forţez nota, Hai, adu-mi şi şerveţelele! Mă lovesc însă de o privire mirată. Tati, şerveţelele umede de curăţat funduleţul! Aceeaşi privire pierdută. Adu-mi te rog pachetul de şerveţele umede de funduleţ din geantă! insist eu. Ceva-ceva s-a înţeles, că se duce către geantă, de unde scoate... alt pempărs. Mulţumesc, dar adu-mi şi şerveţelele! nu-i dau eu pace. Se duce din nou către geantă, eu stau cu sufletul la gură, iar el scoate... încă un pempărs. Hai, tati, adu şerveţelele, pempărşi am destui. Încă un drum la geantă, dar de data asta, parcă vrând să dovedească ceva, aduce geanta cu totul şi mi-o întinde. Mă uit în geantă, ce să vezi, ghici, nu erau acolo şerveţelele...
20 iulie 2010
Povestea continuă
A - Hai la o baie în piscină, că "moi" de cald
Ş - e super super, hai mai repede!
A - Măi, cred ca totuşi am uitat ceva...
Fără comentarii
19 iulie 2010
Minge, carte, chei
Cu câteva zile înainte de soroc, lui Ştefănici i-a fost tăiat moţul. Nănaşul Mihai l-a operat rapid şi eficient pe moţatul din braţele năşicii Brându, în timp ce naşa Ioana era la preluarea moţului cu ceara din lumânarea de la botez turnată pe un 2 euro şi un 50 de bani.
Proaspătul dezmoţat a avut în faţă, spre alegere, frumos pregătite: o bancnotă şi un card (ca să aibă ce nu au ai lui), un mouse (ca să semene cu tac-su), un ou (simbolistic tindere spre perfecţiune) şi alte mărunţişuri. Da' vezi să nu, el a ales mingiuca care miroase a scorţişoară, cărticica de pluş adusă de taică-su din Nemţia şi (la sugestia bunicii Valentina) legătura de chei casă&maşină ale maică-sii. Nu i-am pus la dispoziţie telefoane, telecomenzi şi papuci, pentru că le-ar fi ales sută-n-sută, poate doar într-o altă ordine.
În acea seară, dezmoţatul a adormit strângând la piept papuceii portocalii primiţi de la naşă-sa...
Proaspătul dezmoţat a avut în faţă, spre alegere, frumos pregătite: o bancnotă şi un card (ca să aibă ce nu au ai lui), un mouse (ca să semene cu tac-su), un ou (simbolistic tindere spre perfecţiune) şi alte mărunţişuri. Da' vezi să nu, el a ales mingiuca care miroase a scorţişoară, cărticica de pluş adusă de taică-su din Nemţia şi (la sugestia bunicii Valentina) legătura de chei casă&maşină ale maică-sii. Nu i-am pus la dispoziţie telefoane, telecomenzi şi papuci, pentru că le-ar fi ales sută-n-sută, poate doar într-o altă ordine.
În acea seară, dezmoţatul a adormit strângând la piept papuceii portocalii primiţi de la naşă-sa...
09 iulie 2010
Eterna pofta de mâncare
Oops, m-ai prins cu şunca-n gură....
Vrei şi tu?
Chiar nu vrei? Mai gândeşte-te, e suuuper gustoasă...
Sub... lesă
Şi a venit timpul pentru a doua întâlnire.
A - Am zis, am zis, eu conduc!
Alexandra, denumită de-acum A şi Ştefan, denumit pentru simplificare Ş:
A - Un te duci măi, cu maşina, nu vezi că ai beut?
Ş - Lasă-mă, măi femeie, că ştiu ce fac... hâc!
A - Am zis, am zis, eu conduc!
Ş - Of, de cate ori trebuie să-i explic că oglinda e pentru asigurare nu pentru rujare...
A -Hm... oare unde am pus rujul?
06 iulie 2010
Oliţa
De câteva zile maică-sa îl ia pe bebe direct din pătuţ, imediat ce se trezeşte, şi-l aşează pe oliţă, urmărind deocamdată adaptarea şi nu neaparat produsul final.
Azi dimineaţă îl aşează ea pe oală, dar zice Na, că te-am scăpat şi astăzi, că pempărsul era proaspăt călduţ. Trece peste această dezamăgire, aşa că ia băiatul şi-l întinde pe covor ca să-i dea alt pampers. Contrar bunelor obiceiuri, nu pune şi o pelincuţă dedesubt. Ştefănici, în contextul în care nu era nimic între fundul lui şi covor, profitând că maică-sa pregătea noul scutec, ţşşşşt pe covor. Prea târziu, disperata mamă preia doar finalul producţiei pe scutecul între timp pregătit. Supărată, aşează din nou grăsanul pe oliţă, unde respectivului i se înmoaie inima văzând-o amărâtă, aşa că, cu un pic de efort, reuşeşte câteva picături şi în oliţă.
Considerând scorul egal, cu faze frumoase ale ambelor echipe, bebeloiul este echipat complet, cu pampers şi body şi pantaloni. După doar două minute, în prelungirile meciului, însă, Ştefan marchează o victorie desăvârşită cu o plăcintă la funduleţ.
Azi dimineaţă îl aşează ea pe oală, dar zice Na, că te-am scăpat şi astăzi, că pempărsul era proaspăt călduţ. Trece peste această dezamăgire, aşa că ia băiatul şi-l întinde pe covor ca să-i dea alt pampers. Contrar bunelor obiceiuri, nu pune şi o pelincuţă dedesubt. Ştefănici, în contextul în care nu era nimic între fundul lui şi covor, profitând că maică-sa pregătea noul scutec, ţşşşşt pe covor. Prea târziu, disperata mamă preia doar finalul producţiei pe scutecul între timp pregătit. Supărată, aşează din nou grăsanul pe oliţă, unde respectivului i se înmoaie inima văzând-o amărâtă, aşa că, cu un pic de efort, reuşeşte câteva picături şi în oliţă.
Considerând scorul egal, cu faze frumoase ale ambelor echipe, bebeloiul este echipat complet, cu pampers şi body şi pantaloni. După doar două minute, în prelungirile meciului, însă, Ştefan marchează o victorie desăvârşită cu o plăcintă la funduleţ.
02 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)