Prima zi de grădi

Și a venit ziua...
după explicații de-o vară (cum e la grădi, ce-o să facă acolo).
Ne trezim de dimineață cu greeeu, luăm păturica și mergem.
La grădi ne schimbam de papucei, intram in sala de clasa. Copiii, care mai de care mai urlatori. Stef ok. Zic: hai ca l-am scolit bine, sigur nu plange. Plec.
Ma intorc dupa cateva minute. Stef plange cu paturica in brate. Plec. Iar ma intorc. Plange. Fac ture ca o leoaica in jurul caminului. La ora 16 aflu detalii: Stef ascuns dupa o usa jumatate de zi. Nu a mancat, nu a vrut la baie, nu a lasat pe nimeni sa puna mana pe el. Nu a vrut pijamale, nu a vrut schimbat. Suparat intr-un colt de scaunel cu manuta sub barbie, nu a participat la activitatile copiilor.
Imi fac curaj spunand ca maine va fi mai bine.
A doua zi: coboram in fata gradinitei. Stef: "uite gradinita mea!". Intram. Stef tinta pe un camion cu bena. Joaca. Wow! Nu plange. Plec. Ma intorc. Stef plange cu paturica in brate! Am plans si eu tot drumul pana la serviciu...
Si maine e o zi.