Micul dejun

Băietul ăsta are un program de somn (de fapt un program de trezire) total decalat faţă de restul familiei. Dacă noi am dormi lejer până pe la 9-10, el pe la ora 7 e în picioare cu ochii mari şi gata de acţiune.
Azi a fost chiar mai matinal, a sărit în picioare a deschis ochii la 6 jumate, aşa încât, după ce şi-a luat el propriul mic dejun, a participat la micul dejun al soră-sii şi al lui taică-su. El în premergător, noi la masă, maică-sa cu trebăluială prin casă şi prin părul soră-sii.
Totul a fost ok până la un moment dat, când a devenit nervos băiatul şi a început să protesteze. Odihnit era, hrănit era, singur nu era, aşa că am crezut că s-a săturat de stat în premergător; dar am analizat mai cu atenţie: el se uita pofticios către banana din mâna soră-sii.