Ştefănici a început să-şi exprime din ce în ce mai des vrerile proprii, clar şi răspicat, pe limba mânuţelor şi a ţipetelor.
De exemplu, vrea luat în braţe şi apoi îţi arată clar direcţia în care să îl transporţi. Ieri mi-a arătat scările, să mergem la etaj, apoi dormitorul nostru; odată intraţi în dormitor m-a îndrumat imediat spre suzetă şi apoi spre păturică; diagnostic: nani.
Asta a fost introducerea, că de fapt altceva voiam să spun: spre suprinderea mea, după mai multe tentative eşuate de adormit prin metodele cunscute, mi-a arătat ferm către pătuţul lui. M-am conformat şi l-am aşezat în pătuţ. Într-un minut dormea buştean*.
* În realitate au fost cam 10 minute, dar se compensează cu faptul că eu ieşisem din cameră.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu