Zice un stereotip despre copilaşi: doarme ca un îngeraş. Ha! De la micul monstru colţuros care e bebelu' încăpăţânat să stea treaz deşi e chior de somn până la îngeraşul care doarme baţi purgatoriul de trei ori dus-întors.
Dacă ai ratat momentul în care i-ai scos biberonul din păpătoare - pa şi la revedere, nu-l mai adormi uşor. Tre' să fii iute şi cum a plecat biberonul pac! să-i dai suzeta ca să rămâi în joc. Tot ce mai ai de făcut e doar să convingi bebelul să adoarmă şi să rămână adormit.
Ăsta mic şi, prin extrapolare grosolană, toţi bebeluşii, au doar câteva poziţii în care pot să adoarmă (ar fi interesant de scos o carte, NaniSutra). Ştefănici acceptă trei variante: 1. relativ orizontal, cu burta lipită de pieptul adormitorului şi cu capul pe braţ; 2. relativ vertical, cu faţa la tine şi cu căpşorul pe umăr şi 3. (mai nouă) întins pe pat, în orice fel consideră el de cuviinţă, mângâiat pe cap sau pe burtică/spate. Dacă protestează la toate trei poziţiile, respiră adânc şi acceptă înfrângerea.
Dacă ai reuşit să treci la nivelul următor, te mai aşteaptă o provocare: să-l pui în pătuţul lui fără să se trezească. Hm, aici e cum ţi-e norocul. Nu spera şi nu ai teamă... Nu există nici o tehnică specială, doar să te mişti încet-încet, cât să nu se prindă inamicul de mişcările de trupe.
Ai câştigat o bătălie (sau două), dar nu şi războiul. O regulă empirică zice că dacă timp de 60 de secunde nu crâcneşte şi nu se zvârcoleşte, atunci poţi desface şampania. Dar oricând în intervalul ăsta se poate întâmpla ca un eveniment extern sau intern cât de mic (un ciripit de guguştiuc la streaşină, un lătrat de căţel pe tăpşan, o uşă închisă la parter, sau -scuzaţi- un pârţ propriu) să răstoarne din nou situaţia şi să ai în faţă o mutriţă mare şi zâmbitoare, cu ochii larg deschişi, cu gura până la urechi şi cu o poftă nebună de joacă şi zero chef de somn. Game over.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu