O mână de ajutor

Pfui!, zic eu către Ştefănici, căutând zadarnic o gură de aer proaspăt, căci, din nou, grele miresme se întind alene dinspre funduleţul lui în toată casa. Hai la tata, iar trebuie să te schimb! Ştefan pleacă, se duce pe hol, ţintă către geanta pe care o cărăm de obicei cu noi şi în care ţinem lucrurile de urgenţă. Cu o mână sigură, scoate de acolo pelinca de schimbat şi mi-o aduce. Mulţumesc! îi spun eu surprins, Adu-mi te rog un pempărs! Ăsta micu' nici una nici două se duce la geantă, scoate un pempărs şi mi-l aduce. Bravo! îi zic, mirat de cât de mare a crescut băiatul, şi, ca să forţez nota, Hai, adu-mi şi şerveţelele! Mă lovesc însă de o privire mirată. Tati, şerveţelele umede de curăţat funduleţul! Aceeaşi privire pierdută. Adu-mi te rog pachetul de şerveţele umede de funduleţ din geantă! insist eu. Ceva-ceva s-a înţeles, că se duce către geantă, de unde scoate... alt pempărs. Mulţumesc, dar adu-mi şi şerveţelele! nu-i dau eu pace. Se duce din nou către geantă, eu stau cu sufletul la gură, iar el scoate... încă un pempărs. Hai, tati, adu şerveţelele, pempărşi am destui. Încă un drum la geantă, dar de data asta, parcă vrând să dovedească ceva, aduce geanta cu totul şi mi-o întinde. Mă uit în geantă, ce să vezi, ghici, nu erau acolo şerveţelele...