Un fost-viitor clonţos în familie!

Acum două seri, Ştefan, sfârşit de somn, face semnul binecunoscut spre păturică "Păăă" şi se cere sus, la nani. Îi dau păturica şi ma apuc să caut pe-aproape suzeta, că doar cele două obiecte sunt conectate, linkate. Caut, caut, suzi nicăieri. Îl întreb pe Steven (noul nume, după Miruna) "Unde-i suzi?" el ridică din umeri şi răspunde "Îh îh îî".
"Bună trebă", mă gandesc eu, "am priceput tot"!

Renunţ la a mai căuta, după ce am răscolit tot parterul şi urc cu Ştef în dormitor. Deja mă vedeam stând ore întregi, încercând să adorm un mofturos nervos, des-suziţat. (De câteva zile Ştef a fost "renunţat" şi de Bibe.) Sus, ce-mi trece prin cap? "Ştefan, nu ai avut grijă de suzi, iar Saşa (căţelul nostru) a păpat-o!" Dezastru!! Ştef se ridică brusc din pat, se uită ţintă la balcon şi începe o tiradă de silabe, vocale şi consoane dezlânate cu care (cred eu) începe să-l certe pe Saşa. Zic, "Stai aşa, că Saşa e sătul şi acum deja face nani, nu te aude!" Mister cască ochii la mine, se mai uită de vreo două ori spre balcon şi renunţă. Se aşează în pat în poziţia de nani şi începe a îngâna cu glas duios de cerşetor "Aşaaaa, Aşaaaaa, Aşaaa!!????" Cerea suzeta de la Saşa. Mă aşez pe patul mare şi încep a-i povesti încetişor cum Saşa a păpat sărăcuţa suzeta, cum Saşa e pui şi a vrut şi el suzeta, cum Suzi e acum în burtica lui Saşa şi face nani, cum Saşa a păpat Suzi şi Ştef săracuţul a rămas fără ea.... o chestie fără cap şi fără coadă, cu gândul că va adormi auzindu-mi glasul ca o povestioară.

În sfârşit a adormit după vreo oră, cu siguranţă DUPĂ MINE, căci eu am picat lemn, de-a latul patului, cu mâna printre zăbrelele patului lui, mângâindu-l.

Uite aşa a ieşit din decor Suzi, şi, ca orice mamă, mă bucur c-am scăpat de-o "iubită" incomodă.

"Era şi timpul", spune dr. stomatolog al familiei. "Că doar nu vrei clonţoşi în familie!"

Doamne fereşte!