Ca un veritabil Ionel Popescu, ("Vizită", Caragiale) Ştefan muşcă, urlă, se întinde ca râma pe gresie, face podul, aruncă cu obiecte în tine şi mai nou...bate!
La fiecare criză de-asta mă consolez cu ideea că în curând va creşte suficient de mare cât să pot să-l chelfănesc.
Draga mea,
RăspundețiȘtergereImi aduc aminte , acum amuzata, de fazele acestea din viata fetei mele. Vorbind 'cu lumea' , ajung sa spun merci' ca traim in Romania. (asa cum este ea). Daca stai in Ca spre exemplu, copiii nu stiu sa scrie inca, dar stiu foarte bine numarul de la ascotiatia de protectie a copilului, cum s-a fi chemand ea acolo. Basca ca mai si stiu : ei au drepturi si tu nu ai voie nici macar sa ridici vocea la ei, daramite...Asta nu ca mi-as fi batut copilul foarte tare, dar niste palmute 'prietenesti' tot i-am 'servit' la poponeata!
Citind ce ai scris, ma trec ganduri contradictorii:
RăspundețiȘtergere1. Nu va fi probabil niciodata suficient de mare cat sa-l smotocesc.
2. Daca va fi atat de pornit sa sune la asa ceva, inseamna ca in casa sunt grave probleme de comunicare, si-atunci, probabil considera ca-i este mai bine fara mama. Si-as spune, du-te baiete unde ti-e bine.
Clar, extreme gandite de o mama crescuta o perioada in regim comunist, logic ca gandesc gresit, dar nu ma pot abtine.
O mare parte din familiile romanesti "functioneaza" conform vorbei "eu te-am facut, eu te omor".